1 Mai – Ziua muncitorilor

Țările aflate sub socialism știu cel mai probabil de ziua muncitorească, în care virtuțile muncitorilor din clasa de mijloc sunt lăudate. Data de 1 mai poartă această semnificație mai ales în Europa de Est. Ea a devenit cunoscută ca Ziua Internațională a Drepturilor Muncitorilor, începând să aibă priză și printre socialiștii sau anarhiștii din alte țări (practic, printre opozanții capitalismului).

Această zi oficială s-a suprapus peste vechile tradiții ale românilor. Prima zi din mai era conectată, foarte puțin totuși, cu munca. Înainte, luna mai aducea căldura; era sezonul în care temperaturile moderate din aprilie deveneau și mai ridicate, luna fiind dominată de o atmosferă văratică. Astfel, persoanele care lucrau în mediul rural, care constituiau și majoritatea populației române, sărbătoreau cu mult fast această zi, sperând că 1 mai le va aduce recolte bune. Deoarece se sărăbătorea în special pe plantațiile viticole, unde țăranii sperau să fie binecuvântați cu un vin bun în toamna care vine, se mai numea și ziua bețivilor. Petrecerile se dădeau în cinstea celor care muncesc pământul, unde se făceau hore și cântau lăutarii. Nimeni nu muncea în această zi. Se pregătea mielul pentru masa festivă și vin roșu sau palincă pentru a acompania bucatele. Bărbații mergeau prin sat purtând flori de liliac, simbol al venirii verii și al apariției florilor de sezon.

Tot pentru un sezon prosper, oamenii de la sat se spălau cu roua dimineții. Veștmintele cele mai deosebite, îmbrăcate de obicei doar duminica, erau purtate în această zi de sărbătoare. Porțile de la grădină erau frumos împodobite cu ramuri înverzite sau flori. Până la ziua recoltei, aceste crengi sunt lăsate acolo, ca simbol al prosperității.

muncitor

Perioada comunistă a adus o transformare a sărbătorii. Propaganda socialistă a făcut dintr-o sărbătoare rurală una urbană. În loc de oamenii care lucrau pământul, au început să fie celebrați muncitorii din fabrici. Aveau loc vizite în această perioadă a personalului din administrație, ca recunoaștere a meritelor muncitorilor. Paradele militare se organizau și în această zi, pentru a se asigura că muncitorii sunt conștienți că valoarea lor este apreciată. În unele regiuni, ei munceau în continuare. Postere cu datoria față de partid erau împânzite în tot orașul. În școli, instituții sau fabrici, se cântau tot felul de cântece de solidaritate în care, bineînțeles, erau lăudați dictatorul și partidul său.

După Revoluție, mare parte din simbolistica sărbătorii comuniste s-a pierdut, ziua lăsând mai mult un gust amar românilor. În unele locuri, se mai păstrează obiceiul paradelor, deși nu mai au nimic din fastul de odinioară. Ziua aceasta este declarată zi liberă pentru toți românii, deci foarte multe magazine sau instituții sunt închise sau au program redus.

De 1 mai, profitând de ziua liberă, tinerii se duc la mare, unde vor să se bucure de deschiderea sezonului estival. Chiar și în orașe, familiile se duc la picnic și organizează grătare cu prietenii lor. Oamenii preferă să facă din 1 mai un prilej de reuniune și sărbătorire a trecerii de la primăvară la vară. La fel cum românii de odinioară petreceau datorită venirii căldurii și a unor recolte promițătoare, așa acum sărbătorim apropierii verii și o vacanță plină de distracție.