Timpul – a 4-a dimensiune sau nu…

In primul rand vreau sa spun ca mult timp m-am considerat un om destep…apoi m-am trezit la realitate…

Sunt convins ca toti aveti ceasuri…dar cati dintre voi v-ati gandit ce masoara ele ? Pare un raspuns simplu…nu? TIMPUL.

Ei bine , nu este asa. Ceasurile nu pot masura timpul, ci se masoara intre ele.Au fost multe speculatii despre multe sfarsituri ale lumii, implicit ale timpului… dar ca entitate nemasurabila, as vrea sa vad cum se poate sfarsi.

Odata cu depasirea orei zero din anul 2000, oamenii au cautat o noua data in care sa se sfarseasca existenta noastra pe pamant…si ghiciti ce?…Am descoperit calendarul mayas si anul 2012 – Din nou un ultim ceas, de care toti ar trebui sa ne temem. Anul 2000 a produs o isterie tacuta….sa speram ca si 2012 va trece la fel de usor…

Nu dupa mult timp dupa ce am descoperit anul 2012, apare un psiholog de renume – Aryana Havah – si cartea dumneaei – Inuaky – Reptilianul din mine. Inpreuna cu personajul ei (poate fictiv, poate real, poate o alta personalitate dezvoltata de domana psiholog), ne spune ca noi, ca omenire ar trebui sa ne schimbam cu totul felul de viata pentru ca la sfarsitul calendarului mayas, timpul nu se va sfarsi…ci o va lua de la inceput. Pentru mai multe detalii ar trebui citita cartea, pe care eu o gasesc fascinanta…

Privind timpul  ca fiind circular, ii putem atribui o noua unitate de masura – ciclul temporar. (Tin sa precizez ca stiu cu siguranta ca ora, aiua, anul, nu sunt decat conventii de masurare a trecerii timpului, nu a timpului in sine…).

Aryana Havah explica in cartea ei ca noi o sa ascendem intr-o noua dimensiune incepand cu 2012 si o sa intram in o a 5-a, iar atunci perceptia timpului o sa devina la fel de sipmla precum spatiului (cele 3 dimensiuni).

In alte teorii timpul nu ne controleaza pe noi, ci noi controlam timpul. Teoretic, cu o viteza destul de mare, timpul nu ar mai conta.

Practic , timpul este doar o perceptie, care difera de la om la om, si de la actiune la actiune, pe care nu o putem masura. Teoriile vin si dispar inghitite timp, o entitate care este mult mai vie, mai reala, si mai distructiva decat orice altceva.

Stiu ca nu stiu nimic…nici asta nu stiu.